Recesiunea izbucnită în forță în toamna anului 1929 prin prăbușirea bursei americane a dus la tulburări în lumea capitalului și-n cea comunistă. Nivelul de trai a scăzut și a sporit numărul de șomeri. Sărăcia era cuvântul de ordine în limbajul epocii și al celor ce analizează epoca.
Un document descoperit în arhivele argeșene demonstrează că era o eră altfel decât cea creionată de specialiști. Hoții au intrat în noaptea de 27 spre 28 august 1931 în casa primarului din liniștita comună Tigveni din județul Argeș și erau convinși că întâiul gospodar al localității trebuie să dețină obiecte de valoare.
Furii, se pare din comuna Golești, atunci în județul Argeș și acum în Vâlcea, au demonstrat că primarul Nicolae Bălteanu era un om strângător și avut. Poliția consemna că au dispărut șapte mahmudele mari, 30 poli aur, 8 inele din aur, un lanț din aur lung de 1,5 m, un lanț dublu din aur, un ceas din aur și 40 lei de argint. Prada era apreciată la suma de o sută de mii de lei, ceea ce ar fi echivalat cu 55 tone de mărfuri românești exportate.
Furtul din Argeș demonstra că populația din România rurală intra în marele circuit economic și acumula bunuri de valoare, aurul fiind simbolul statutului social. Fiecare familie încerca să strângă piese din metalul prețios denumite generic mahmudele. Nici măcar pentru case nu exista o obsesie mai mare de acumulare.
Marea Criză Economică a fost o epocă în care a fost accelerată acumularea de avere pe întreaga planetă, dar vârtejul material și financiar era deosebit de puternic în cadrul statelor dezvoltate industrial. Nici România Mare n-a fost ferită de tornada acumulării de capital și mulți oameni au simțit în mod dureros presiunea economică și socială, migrația tinerilor spre marile centre urbane ducând la spargerea satelor. Numai orașul București a crescut cu peste 31.000 de locuitori în fiecare an al deceniului început chiar cu 1931.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc