Cândva, în comuna Cocu din județul Argeș a venit pe lume un copil ce putea să fie orice în viață. Cum nu prea avea carte și inteligență, a ales să fie comunist și a plecat în Uniunea Sovietică pentru o instruire superioară în munca subversivă, acțiunile de la Grivița din 1933 fiind ușor de reprimat de forțele de ordine. A devenit un stalinist feroce și a fost recrutat de către serviciile secrete sovietice. A ajuns apoi să îndeplinească funcții înalte pe linie de partid și de stat după 1945, dar Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a îndepărtat în anul 1958 din sferele înalte ale puterii din cauza ambițiilor fără limite și pentru că era înclinat să facă jocurile vecinilor de peste Prut. Conducătorul suprem avea nevoie de elemente capabile, fidele și care să nu formeze vreo grupare care să viseze la preluarea puterii. Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut grijă permanent să urmărească activitatea subordonaților mereu în căutarea de mai multă putere, avere și glorie.
Constantin Doncea este un exemplu despre faptul că liderii mișcării comuniste n-au crezut o clipă în ideile marxiste și mai ales în principiul egalității. Autoritățile comuniste au constatat în noiembrie 1973 că fostul copil de țăran a vrut cu orice preț să trăiască precum odioasa burghezo – moșierime și averea personală depășea cu mult posibilitățile materiale ale unui activist în cadrul mișcării ce fusese promovată de tancurile sovietice în anul 1944.
Publicarea de documente din arhivele statului socialist a fost o muncă prin care s-a scos la lumină minciuna cultivată de autoritățile ce promovau egalitatea pentru a duce o viață îmbelșugată. Unii informatori au raportat că averea este de nabab și s-a făcut o anchetă, rezultatele fiind publicate abia de către echipa condusă de istoricul Mihnea Berindei, un înverșunat luptător împotriva mizeriei morale ce domnea în comunista eră. Din păcate, tomul voluminos n-a fost cunoscut de populația României și oamenii au rămas cu ideea că pe vremuri erau oamenii de la putere erau cinstiți.
Dacă s-ar fi publicat în presă rezultatele anchetei, ar fi fost un dezastru pentru imaginea regimului roșu și totul s-a făcut în mare taină. Ce s-a descoperit prin cercetarea atentă a averii imobiliare? Datele sunt șocante și pentru lumea contemporană în care există obiceiul acumulării primitive de capital și de imobile. Liderul comunist avea o vilă impresionantă la marginea capitalei, la aer cât mai curat și departe de privirile curioșilor și era prețuită la 870.000 de lei. Un apartament din București era apreciat la 200.000 de lei ai timpului, salariul minim pe economie fiind de 1.000 de lei. Teoretic, deoarece în agricultură veniturile țăranilor tindeau spre cele ale sclavilor. Mai exista și casa nouă din comuna Cocu și care avea un teren de 10.000 metri pătrați.
Liderul comunist începuse să fie și un investitor de succes, un antreprenor hotărât pe calea ... capitalismului. Dezvoltase o crescătorie cu 2.500 de găini, ceea ce era uluitor pentru un particular al vremii. Cum pe piața era deficit de ouă, se putea vinde bine producția. A fost dezvoltată și o ciupercărie, felurile de mâncare preparate cu ciuperci fiind recomandate în epocă drept sănătoase pentru scăderea nivelului de colesterol și glucide din sânge. A încercat și o afacere cu trandafiri după un model de succes din Bulgaria. Nu erau idei rele din punct de vedere economic, dar aceste realizări erau în stil capitalist și nu puteau fi acceptate în comunism. Nicolae Ceaușescu nu era omul care să se abată de la principiile staliniste și astfel de inițiative au fost combătute cu înverșunare până-n decembrie 1989. Totuși, corupția a permis dezvoltarea unor afaceri subterane pentru aprovizionarea celor care doreau ceva diferit de ghearele și căpățânile din comerț.
Constantin Doncea este un exemplu că nici măcar comuniștii cei crescuți în Uniunea Sovietică sub Stalin nu credeau în principiile marxiste, ci doar le speculau pentru a se menține la putere cât mau mult timp și astfel să beneficieze de un trai îmbelșugat.
Sursă imagine: Adevărul.ro