Recesiunea a început în forță după prăbușirea bursei americane și a continuat să devasteze omenirea până când a început Al Doilea Război Mondial, economia fiind salvată prin masive comenzi de stat. Semnele unor probleme economice au început încă din cursul anului 1928 și s-a ajuns ca orașele industriale să sufere și activitatea în construcții practic a încetat. A fost o nenorocire și pentru agricultură, preturile fiind mici pentru fermieri pe fond de supraproducție și de cerere scăzută. A fost un adevărat tsunami căruia politicienii și patronii nu i-au făcut față și tensiunile sociale au dus la un nou conflict militar de amploare planetară.
Realitatea a fost complet diferit de ceea au scris contemporanii și apoi au repetat istoricii ce nu vor să vadă adevărul. Cel mai bine se vede din politica economică dusă de autoritățile de la Roma în zisa perioadă interbelică în domeniul crucișătoarelor ușoare. Acestea erau considerate nave de luptă deosebit de necesare în războiul modern deoarece puteau să combată prin tirul pieselor de calibrul 150 mm distrugătoarele inamice. Puteau să înfrunte chiar și crucișătoarele grele prin atacuri în care să profite de manevrabilitatea superioară. Puteau să fie importante prin asigurarea focului antiaerian în vederea protejării escadrelor sau împotriva submarinelor. Se putea organiza chiar un bombardament asupra trupelor dispuse în regiunea de coastă cu ajutorul proiectilelor explozive. Conducerea de la Roma a considerat că trebuie să dezvolte un model de vapor care să fie adaptat condițiilor de luptă din Marea Mediterană. A fost proiectată Clasa Condottieri ce dispunea la bord de opt sau zece tunuri de calibrul 152 mm.
Autoritățile de la București ar fi dorit să dețină la Constanța un crucișător ușor în fruntea forței de distrugătoare, dar n-au fost fondurile necesare. Benito Mussolini a comandat și flota a primit 12 exemplare. Se poate spune că n-ar fi fost o problemă pentru o economie planificată de oameni revoluționari, pătrunși de cele mai avansate idei. Este interesant de observat că producția a început în anul 1928, cel în care au fost vizibile primele semne de criză, și ultima navă a fost comisionată în 1937.
Șantierele navale italiene nu se puteau plânge de lipsa comenzilor, dar produsele speciale nu aduceau vreun câștig real în economie. Nici nivelul de trai nu putea să crească decât punctiform, acolo unde erau șantiere navale de mari dimensiuni.
Crizele economice sunt provocate de elitele unei epoci și apoi fac totul în vederea ștergerii urmelor sau pentru manipularea interpretărilor istorice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
