Al Doilea Război Mondial a început din voința lui Iosif Stalin, cel care i-a dat frâu liber lui Hitler să atace Polonia și ostilitățile au evoluat astfel încât unitățile Wehrmachtului au atacat Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941 și trupele de tancuri au pătruns adânc în dispozitivul inamic. Armata română n-a avut altă soluție decât să atace împreună cu aliatul german, dar luptele intense pe flancul sudic al frontului n-au început imediat, Prutul și Dunărea fiind încă bariere naturale ce opreau marile acțiuni ofensive.
Ambele tabere făceau însă pregătiri serioase și noi efective erau deplasate mai aproape de lunca Prutului. Erau mutate toate categoriile de arme și tunurile își făceau simțită prezența. Ploi masive au sosit la începutul lunii iulie și se părea că s-au deschis porțile cerului, ceea ce putea să ducă la amânarea luptelor de amploare.
Divizia 11 infanterie a fost transferată în regiunea Albița în vederea forțării cursului de apă și batalioanele au fost adăpostite în păduri. Atmosfera era de groază prin furtuna ce răvășea copacii, șuieratul sinistru al vântului și șuvoaiele de apă ce cădeau fără întrerupere. Întunericul absolut era întrerupt doar fulgerele provocatoare de umbre de coșmar. Generalii ruși au vrut cu orice preț să distrugă moralul trupelor române și codrii deși au fost loviți de focul artileriei de toate calibrele.
Tensiunea din mijlocul maselor de soldați neobișnuiți cu chipul războiului a dus la un fenomen interesant în noaptea următoare, cea de 2 spre 3 iulie 1941. Soldații erau pregătiți în vederea trecerii râului de frontieră și au primit câte două unități de foc pentru armele individuale. Totul părea în regulă și trupa urma să se odihnească în ultima noapte de calm. A apărut un zvon că vin rușii, mai ales că a fost ridicat un balon de observație. N-a contat că era un dispozitiv de zbor românesc și a fost supus imediat unui tir infernal. Contagiunea mentală s-a extins și militarii trăgeau pe întuneric în orice părea un dușman. Comandanții din Divizia 11 infanterie au pornit să oprească focul năprasnic, dar ofițerul Nicu Negrici a putut să constate că eforturile au fost absolut zadarnice. Militarii liniștiți trăgeau din nou după ce ofițerii se îndepărtau. Panica era generalizată și chiar soldații ce formau garda comandanților trăgeau în plin în fantomele nopții. A trebuit să se renunțe la tentativa de liniștire a spiritelor, orice deplasare putând duce la confuzii ca pe timpul atacului de noapte inițiat de Vlad Țepeș în iunie 1462.
Liniștea s-a instalat abia în dimineața zilei de 3 iulie 1941, lumina soarelui convingându-i pe înverșunații trăgători că rușii n-au trecut peste cursul de apă. A apărut însă o situație deosebit de gravă: soldații consumaseră toate stocurile de muniție pe care le primiseră. Dacă inamicul pornea la atac, Divizia 11 infanterie ar fi fost în imposibilitate să oprească valurile de asalt. Din fericire, partea sovietică avea probleme prea grave în zona Bielorusiei și prin fostele state baltice pentru a deschide un front ofensiv ce ar fi implicat un consum mare de resurse umane și materiale. Focul înverșunat a amânat cu o zi forțarea Prutului, ceea ce a permis sovieticilor să retragă forțele din sudul Basarabiei. Numai după aducerea unui nou stoc de cartușe s-a putut trece la punerea în practică a planurilor ofensive. Armata română dispunea de suficiente cartușe de calibrul 7,92 mm, dar risipa de la Albița a fost ceva grav în condițiile în care nu exista picior de dușman pe malul vestic al Prutului.
Masele, chiar și cele organizate precum armata, cad ușor pradă unor iluzii de tot felul și un haos cerebral se extinde până la cel mai înalt nivel. Au tot felul de idei și acțiuni puține, ferme și greșite. Din păcate, sistemul electoral din lumea contemporană se sprijină pe teza conform căreia popoarele știu să gândească și iau cele mai bune decizii. În realitate, mulțimile de alegători cad extrem de ușor pradă iluziilor și manipulările sunt deosebit de simplu de realizat cu ajutorul mijloacelor de informare în masă. Calculatorul poate să împingă zăpăcirea creierelor până la perfecțiune. Popoarele pot crede în orice și persoane obsedate de putere fac orice pentru amplificarea haosului celor mulți și dornici de veșnica schimbare. Jurnaliștii, cei ce se cred cunoscători ai adevărului și apărători ai dreptății, amplifică tensiunile sociale prin tot felul de afirmații și campanii de presă.
Sursă imagine: Second World War The Military Photo Archive