Ziarul de Istorie

Nr. 1115

Papa Francisc - moartea unui pontif neobișnuit și moștenirea sa

Ana-Maria Căpățînă 43 de vizualizări

papa francisc

În această dimineață, vestea morții lui Papa Franscisc a uimit milioane de oameni. Această moarte nu înseamnă doar sfârșitul unui pontificat (domnie), ci și încheierea unei epoci marcate de speranță, frământări și o profundă dorință de apropiere între Biserică și lume.

Jorge Mario Bergoglio, născut în anul 1936 în Buenos Aires, Argentina, a devenit în 2013 al 266-lea papă al Bisericii Catolice și, totodată, primul din afara Europei după o mie de ani și primul iezuit pe Scaunul Sfântului Petru. Alegerea lui a fost văzută de mulți ca o ruptură de tradiție, dar și ca un gest simbolic, un papă de la “capătul lumii”, așa cum s-a autodescris în primul său discurs.

Acesta a refuzat cu fermitate luxul papal, preferând să trăiască într-un apartament modest (Casa Santa Marta), să conducă mașini obișnuite, să folosească un limbaj simplu în locul formulelor rigide și să renunțe la mantia roșie tradițională. Totul pentru a transmite că rolul Bisericii este acela de slujire, nu de dominație.

Pontificatul său a fost marcat de subiecte controversate și de o agendă reformatoare. A pus accentul pe problemele sociale - sărăcia, criza refugiaților, schimbările climatice - și a încercat să prezinte fața umană a unei instituții adesea percepute ca rigidă și distantă.

Pe plan intern, Papa Francisc a avut curajul de a recunoaște și condamna abuzurile comise în interiorul Bisericii Catolice, chiar dacă nu a reușit mereu să impună schimbări radicale. Tentativa de transparență financiară și inițiativele de apropiere față de comunitățile LGBT sau față de cei divorțați au fost privite cu speranță de unii, dar cu scepticism sau rezistență de alții.

Nu a fost un papă al tuturor, dar se poate spune că a fost un papă care a stârnit reacții. A fost iubit, citat, contestat, criticat, dar mai ales autentic. A părut sincer interesat de soarta celor marginalizați.

Acum, după moartea sa, sunt puse și mai multe întrebări, toate privire întreptându-se către conclavul cardinalilor. Cine îî va urma? Cineva care să îî continue viziunea unei Biserici deschise și moderne sau care să readucă valorile mai conservatoare?

Sursă imagine: Wikimedia Commons

Nr. 1227 51 de vizualizări

Bastilia, industria și dezastrul european

Ziua de 14 iulie 1789 a fost pentru majoritatea locuitorilor planetei una obișnuită, dar în capitala Franței a căzut în mâinile celor denumiți revoluționari fortificația numită Bastilia, cea care a fost transformată în simbolul opresiunii de către scrii...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 14 Iulie 2025

Nr. 953 44 de vizualizări

Femeia și explozia din Epoca de Aur a industriei constructoare de mașini

Industrializarea cu orice preț în domeniul construcțiilor de mașini era esența programului se dezvoltare susținut de Partidul Comunist Roman și mulți mai sunt cei naivi care cred că înainte de 1989 erau autorități dornice de progres pentru ca oamenii să...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 19 Decembrie 2024

Nr. 1623 93 de vizualizări

România Mare și importurile din Franța în deceniul zis de criză economică

Autoritățile de la București doreau să dezvolte noul stat după un model occidental și aveau nevoie de cantități uriașe de mașini și fier. Cum produsele industriale de înaltă tehnologie nu puteau fi realizate local, s-a procedat la realizarea de achiziți...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 25 Iulie 2026