Geograful, nu economistul, Emil Borisovici Valev a publicat într-o revistă de specialitate din Moscova un studiu despre cum ar trebui să se realizeze industrializarea teritoriului de la sud de Carpați, adică fosta Țară Românească. Conducerea de la București a început o campanie în pur stil stalinist împotriva cadrului universitar și ideile au fost reluate și amplificate după evenimentele din decembrie 1989. Autorii de materiale de istorie au încercat să găsească fapte de patriotism fierbinte în comunista eră și lupta contra Planului Valev a devenit un adevărat motiv de mândrie pentru orice istoric care s-a preocupat de epoca de sfârșit a guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. S-a ajuns la concluzia că specialistul sovietic dorea să transforme zona dunăreană într-un grânar al lagărului socialist, alimentele urmând să se scurgă spre sateliții sovietici mai industrializați. Planul n-a mai fost pus în aplicare dacă a văzut cercul de putere de la Kremlin un patriotism fierbinte. Propagandiștii n-au mai vrut să explice de ce avea nevoie Uniunea Sovietică nevoie de un grânar de dimensiunile României populare dacă avea terenuri fertile ce puteau să asigure o aprovizionare la nivel global cu tot felul de bunuri alimentare.
Dacă se merge la textul scris de geograful Valev, se va vedea imediat cum a a fost dezvoltată mistificarea realizată de Costin Murgescu după indicații superioare. Stă scris negru pe alb că materialul științific se referă la căile de industrializare a raioanelor dunărene din România populară. Autorul sovietic de origine bulgară lăuda începerea lucrărilor la combinatul metalurgic ce era ridicat la Galați. Istoricii care au scris despre construcția industrială n-au mai spus ceva despre ceea ce însemna uriașa capacitate de prelucrare a minereurilor de fier. Valev preciza că producția de oțel va ajunge la patru milioane de tone. Puțini sunt cei ce pot pricepe ce însemna colosul metalurgic din sudul Moldovei. Uzina metalurgică a început să apară unde nu era decât un câmp pustiu. Statul a trebuit să dea ordin să fie ridicate instalațiile de obținere și prelucrare a fierului, dar au fost necesare investiții masive în domeniul feroviar, trenurile urmând să deplaseze volumele de oțel brut către uzinele mari ale patriei socialiste. Nu erau nici drumuri pentru camioanele ce urmau să livreze fier către centre mici de producție. Rețeaua electrică a trebuit să fie redimensionată pentru a face față consumului și o termocentrală cu o putere de până la 535 MW a fost ridicată în vederea aprovizionării combinatului cu energie electrică și termică. Mărfurile grele care urmau să fie importate sau exportate necesitau un port de mari dimensiuni, ceea ce s-a și construit. Fluviul avea o adâncime suficientă pentru a permite sosirea vapoarelor maritime cu volumele imense de minereu de fier și cărbune de calitate superioară.
Un gigant metalurgic care să livreze anual patru milioane de tone de oțel ar fi însemnat o transformare radicală a zonei orașului Galați și influența metalului s-ar fi resimțit în întreaga țară. În plus, ar fi avut un impact deosebit asupra exporturilor patriei populare timp de decenii. A fost o decizie politică apreciată de Emil Valev în mod deosebit. Era încântat că astfel Fluviul Dunărea urma să fie exploatat corect din punct de vedere economic prin creșterea traficului de materii prime și de produse finite. Combinatul de la Galați trebuia să devină o perlă a regimului comunist universal după model Magnitogorsk. Bietul geograf nu s-a așteptat să fie atacat atât de violent tocmai de cei pe care-i lăudase, dar practica era specifică mișcării comuniste în vederea ascunderii adevăratelor planuri.
Bietul Valev a fost victima unui scenariu conceput de Gheorghe Gheorghiu-Dej și din care trebuia să rezulte că sunt planuri de distrugere a economiei României populare din inițiativa lui Hrușciov. Acest protest românesc a agitat puțin spiritele la Moscova, dar a ajutat la ascensiunea grupării Brejnev, cea care a preluat puterea în octombrie 1964. A încetat brusc orice eroism împotriva unui Plan Valev și așa a rămas pana când istoricii au dezgropat faptele trecutului și au căzut în capcana întinsă de aparatul de propagandă de tip sovietic de la București. Gheorghe Gheorghiu-Dej a simțit că există o grupare puternică și dornică să elimine anturajul stalinistului Hrușciov și, cum nu-l suporta pe liderul suprem, a mizat pe complotiști și a dat lovitura. N-a putut să se bucure prea mult de succesul obținut prin agitația politică și plecat dintre cei vii în martie 1965.
Trebuie să se termine cu Planul Valev în istoriografia românească și să se precizeze cu tărie intelectuală că a fost o complexă operațiune de manipulare a maselor în vederea ducerii unei ofensive de preluare a puterii de către Brejnev și colaboratorii. Oare până când se va crede că un adept fanatic al lui Stalin a putut să iubească cu adevărat poporul român?
Sursă imagine: Historia
