Mediul de afaceri din principalele state industrializate a început să se refacă după încheierea Primului Război Mondial și fabricile au început să producă mărfuri civile în locul celor cu destinație militară. Cele căutate în mod deosebit de clienții ce doreau să uite de atrocitățile și lipsurile din vremea ostilităților erau automobilele cu care se mergea spre locurile de distracție. Prosperitatea era deosebită și în creștere accelerată în fiecare an, distribuirea de bunuri industriale fiind împinsă până spre cele mai izolate comunități. SUA era în fruntea competiției industriale. Drumurile și căile ferate au fost modernizate și extinse. Vapoarele aduceau încărcături uriașe de materii prime și de produse finite și șantierele navale construiau noi mijloace de transport ce foloseau motoare pe bază de petrol în loc de cărbune. Expansiunea industrială părea să fie fără sfârșit, dar orice minune nu durează mult.
Fenomenul economic devastator a fost descris de specialiști de a ajuns o adevărată vedetă în paginile cărților de știință. Jurnaliștii i-au făcut publicitate fără limite prin cuvânt și imagine. A fost un dezastru fără precedent în lumea afacerilor și furtuna a plecat de pe Wall Street în 1929 pentru a devasta toate sectoarele economice până când s-a ajuns la un nou război mondial. Recesiunea din 1929 a devenit termen de comparație cu toate perioadele în care afacerile nu aduceau venituri în conformitate cu poftele patronilor și acestea erau întotdeauna fără limite. Recesiunea ar fi lovit comunitățile și statele în diferite momente și situația s-a îmbunătățit la diferite date, dar până în septembrie 1939 a fost rău și de aceea s-a ajuns la în nou incendiu universal.
Contagiunea mentală nu putea să ocolească și lumea intelectualilor, cei care timp de decenii, se apropie acum un secol, au tot repetat că a fost recesiune de au ajuns oamenii în depresie. Un hotel oarecare pentru cea mai mare parte a locuitorilor planetei vine să demoleze tot ce s-a publicat de către specialiști, mulți privind cu plăcere la cifrele anunțate de dictatorii totalitari ai vremii.
Hotelul Waldorf-Astoria a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea și era un monument de arhitectură și eleganță. Interiorul era opulent și totul însemna lux. Clientul trebuia să se simtă exact ca-n povești și nu se făcea economie pentru a fi satisfăcute cele mai fine gusturi. Bucătari renumiți și artiști faimoși erau angajați în vederea întreținerii curiozității clienților, cei ce nu aveau voie să se gândească la alte locuri pentru petrecerea timpului liber.
A venit 1929. Se spune prin cărți că apăruseră deja primele semne ale recesiunii încă din anul 1928 și activitatea economică a încetinit, cea din construcții fiind practic oprită. Prăpădul se va dezlănțui din octombrie 1929 și se va amplifica zi de zi de zi.
Proprietarii hotelului de lux nu mai erau mulțumiți de ceea ce producea clădirea văzută cam istorică, demodată, și au vândut-o unor investitori pe un preț bun. Nu se fac pomeni în mediul de afaceri. Sumele obținute n-au fost bani albi pentru zile negre, ci au fost investiți în Hotelul Astoria ce urma să fie o perlă a stilului Art Deco. A fost finisat până la deschiderea de la 1 octombrie 1931 și a devenit o vedetă a luxului și a cinematografiei. Era un colos care schimba fața orașului ce nu doarme niciodată.
Patronii au cerut o clădire deosebită care să amplifice veniturile și, mai ales, profiturile. Dacă nu s-a făcut economie în ceea ce privește confortul și luxul, n-au fost uitate dimensiunile și înălțimea a fost împinsă până la 191 m. Era un munte de beton, oțel, piatră și sticlă, uimitor de zvelt prin liniile alese de arhitecți.
Hotelul Waldorf-Astoria de la sfârșitul secolului al XIX-Lea a pornit de la două corpuri de clădire, înălțimea acestora fiind de 69 și 82 m. Erau construcții masive și ceva asemănător nu exista în România. Abia în 1934 a apărut un turn, Palatul Telefoanelor din București abia ajungea la 52.5 m, clădire construită în stil american de către investitorii veniți de peste ocean. Dacă statul din Carpați nu putea să influențeze economia planetei, nici în restul Europei nu erau fonduri suficiente pentru ridicarea unor turnuri noi care să fie mai înalte decât hotelul considerat depășit de către patronii hotelului. Au vrut cu orice preț să realizeze o concentrare a afacerilor și fosta clădire implica o întreținere considerată prea costisitoare. Patronii fac totul în vederea reducerii costurilor și atunci s-a ridicat noul turn hotelier în perioada 1929-1931, mai înalt decât orice imobil de locuit sau cu regim hotelier din Europa. Istoricii au scris despre recesiune, dar numai prin dărâmarea vechii clădiri și ridicarea celei noi în alt loc a fost schimbată imaginea orașului New York.
Marea Criză Economică a fost Marea Construcție Economică și este dificil de înțeles cum elitele epocii au vrut să prezinte numai sărăcie și nenorociri. S-a scris că a exista Epoca Frumoasă și Hotelul Waldorf-Astoria a fost un simbol al prosperității și fericirii celor din clasele de mijloc și din vârful societății. Oare noul hotel din 1931 nu putea să fie simbolul unei noi ere de paradis economic? Cum s-a putut scrie că în orașe munca în construcții a fost practic oprită? Cui i-a servit această manipulare extinsă pe aproape un secol?
Surse imagini:
Wikipedia
Historia de los Rascacielos de Nueva York
