Plâng la nivel mondial de aproape un secol politicieni, economiști, jurist și istorici că a venit uraganul economic după prăbușirea bursei din New York, dar primele semne ar fi fost chiar din 1928. Ar fi ținut dezastrul până prin 1933, dar multe regiuni nu-și reveniseră în momentul începerii celui de-Al Doilea Război Mondial. Fiecare autor a prezentat evenimentele în stil propriu, dar a căutat să realizeze descrieri cât mai șocante și au fost găsite imagini care să ilustreze cele imprimate pe hârtia ce suporta orice. Computerele au amplificat efectele vizuale.
Realitatea era complet diferită de ceea ce au elaborat unii oameni de știință și apoi alții au venit să repete ideile celor ce păreau experți. Mediile școlar și universitar au dus poveștile până prin cele mai îndepărtate și izolate ținuturi ale planetei. Adevărul științific nu părea ceva de contestat.
Experții au ales drept bază pentru sistemul lor științific sau jurnaliștii pentru descrierile despre epoca de groază prăbușirea speculațiilor bursiere din octombrie 1929 și fenomenul de recesiune s-a extins ca un tsunami pe întreaga planetă. Nu puteau zisele elite ale vremii să se opună unui val nimicitor și populația a suferit din greu din cauza viciilor sistemului capitalist. Partea interesantă constă în faptul că în aceeași epocă era ridicată Clădirea Chrysler. Lucrările au fost începute în ianuarie 1929 și s-a ajuns ca la 23 octombrie 1929 să fie realizat acoperișul, finisajele operei de arhitectură durând până la 27 mai 1930.
Clădirea Chrysler a devenit cea mai înaltă construcție din New York și din SUA. Devenea și cel mai înalt zgârie-nori prin cei 282 m de la nivelul acoperișului. Dacă se adaugă și lungimea antenei, se ajunge la 319 m și astfel era depășit Turnul Eiffel.
Clădirea gigantică, un munte din beton și fier, dispunea de o finisare exterioară deosebită și de materiale de calitate cum nu se mai văzuse până atunci. Exteriorul clădirii și acoperișul erau realizate din oțel inoxidabil conceput de firma Krupp în proporții de 18% crom și opt procente nichel, compus ce și astăzi asigură strălucirea blocului revoluționar.
Constructorii americani erau în plin avânt economic și transformau fața orașului New York, dar experții au vrut cu orice preț să aleagă drept simbol al epocii crahul bursier din octombrie 1929. Mai mult. Timp de aproape un secol au repetat ideile celor din vremurile tulburi, oameni cu nume grele și cariere solide.
Clădirea Chrysler a rămas și astăzi un simbol al lumii capitalului în orașul despre care se spune că nu doarme niciodată, dar economiștii și istoricii tot nu vor să scrie adevărul după manipularea de durată pe care au realizat-o. A fost o schimbare la față a urbei de pe Fluviul Hudson și nu se vrea să se spună adevărul despre începutul unei perioade de realizare de construcții ce transformau în modeste realizări Cele șapte minuni ale Antichității. Chiar în renumita enciclopedie virtuală Wikipedia se poate vedea la începutul lunii iulie 2026 că activitatea constructorilor în orașele lumii a fost practic oprită.
Clădirea Chrysler a schimbat peisajul citadin din zonă, toate celelalte clădiri părând adevărați pitici în raport cu simbolul succesului în afaceri. Capitalismul triumfător strălucea în orașul marilor afaceri.
Dacă se spune că primele semne au fost înainte de crahul bursier, înseamnă că ridicarea blocului uriaș a fost un semn al giganticului efort de concentrare a afacerilor în clădiri imense pentru ca să fie eliminate deplasările de oameni, mărfuri și acte. Factorul distanță era costisitor și dificil de învins, ceea ce însemna că procesul de concentrare a firmelor și a salariaților în mijlocul orașelor înfloritoare din punct de vedere economic rămânea soluția ideală în lumea în care fiecare dolar conta.
Sursă imagine: Wikimedia Commons