Industria principalelor puteri economice a profitat din plin de comenzile militare și apoi s-a trecut la livrarea de produse civile, automobilul, tractorul și camionul fiind căutate de clienți particulari și statali. Mașinile înaintau în toate comunitățile împreună cu vânzările de combustibil. Totul era acoperit de zborul avioanelor din ce în ce mai multe și mai grele. Vapoarele erau cele ce asigurau o globalizare a afacerilor.
Marea Criză Economică a început în toamna anului 1929, dar semnele erau vizibile încă din 1928. Industria grea n-a mai funcționat și activitatea în construcții a fost practic oprită. Sectorul financiar a avut probleme și au fost închise multe bănci, unele în urma unor crahuri spectaculoase. A fost normal să scadă nivelul de trai și să crească nemulțumirea populară. Marasmul economic a ținut până la declanșarea unui nou război mondial.
Industria constructoare de mașini a fost o mare consumatoare de materii prime, energie și forță de muncă, toate acestea implicând costuri deosebite. Trebuia să circule repede capitalul pentru sănătatea firmelor, dar specialiștii au spus că livrările de mașini s-au prăbușit din cauza excedentul de bunuri de pe piață. Povestea a fost repetată până când a devenit adevăr istoric, acceptat de cei mai mulți specialiști. Utilajele din fabrici se prăfuiau cât timp erau așteptate noi comenzi. Nu mai era epocă de înflorire a afacerilor din sectorul costisitor pentru producători și nici clienții nu mai erau generoși ca odinioară.
Interesant este că epoca de recesiune a fost una de dezvoltare a construcțiilor de mașini și cererea de metal de calitate superioară era în creștere. Se realiza în Germania vaporul Bremen și acesta a fost asamblat în perioada 1927-1929, fix atunci când erau semne de recesiune. Trebuia să fie un simbol al noilor tehnologii și o rupere de trecutul pe bază de cărbune. Nu se pot face afaceri cu un singur vapor și a fost modelată în cel mai bun oțel civil nava Europa.
Istoricii contemporani și conservatori vor spune repede că doar două unități nu erau suficiente pentru a indica o economie sănătoasă și în plin avânt. Părerea lor! SS Bremen și SS Europa erau nave de croazieră de lux și erau menite să demonstreze supremația tehnologică a Republicii de la Weimar. Erau lungi de 286,1 m și late de 31,1 m, adevărate insule cu elice. Pot părea nesemnificative la scară economică, dar puteau lua la bord peste 6.800 t de carburant la un singur drum.
Mediul de afaceri din Marea Britanie era atent la transformările navale astfel încât Londra să fie în continuare stăpâna mărilor. A fost demarat în 1928 proiectul RMS Oceanic, un colos ce urma să aibă 320 m lungime și 36 m lățime. Ar fi fost în mod clar cel mai mare și mai rapid vapor de lux și astfel prestigiul industrial al Londrei n-ar fi fost pus la îndoială. Probleme tehnice și financiare au dus la oprirea lucrărilor în 1929 și apoi s-a trecut la recuperarea materialelor în 1931. Nu se putea renunța la dominație și au început în 1930 lucrările la RMS Queen Mary. Munca a fost dificilă ca la orice mașină uriașă și abia în anul 1936 a avut loc primul voiaj. Măsura 310,7 m lungime și lățimea era de 36 m.
Industria grea primea și executa comenzi uimitoare prin dimensiunile mașinii finite, dar se discută în continuare de o lipsă de activitate în domeniu. Vapoare de lux deplasau clienții numeroși și generoși pentru a demonstra capacitatea industrială a marilor puteri rivale pe malul Mării Nordului. Vapoarele de croazieră erau costisitoare și munca de asamblare dura mult, ceea ce implica o finanțare pe termen lung din partea unor investitori generoși. Veniturile nu erau suficiente în scurt timp din cauza cheltuielilor ridicate de echiparea navei.
Marea Criză Economică a fost o epocă de înflorire a construcțiilor de toate tipurile de nave. Foarte căutate erau în epocă petroliere și economia mondială era pusă sub presiune de cererea sporită de combustibil lichid, ceea ce implicat ridicarea sau extinderea de rafinării. Au fost dezvoltate și depozite de carburant și cisterne de calea ferată pentru ducerea petrolului în cele mai îndepărtate regiuni. Istoricii încă vând minciuna pentru că este comercială și, în plus, populația adoră să vadă dezastre. Așa este educată de presa interesată să vândă prin orice mijloace informații. Nu contează adevărul și impactul asupra mentalității mulțimilor pe termen lung.
Sursă imagine: Wikimedia Commons