Cărțile de istorie conțin informația că în România s-a construit puțin și mulți români cred că totul s-a ridicat în comunista era. Realitatea este că perioada interbelică a însemnat practic mutarea munților pentru formarea de orașe din ce în ce mai moderne.
Materialele de construcție erau din ce în ce mai cerute pe piață și numai în anul 1931 a fost extras calcar cu un volum de 276.351 metri cubi pentru ridicarea clădirilor și alți 113.404 mc pentru obținerea de var. Granitul, renumit pentru duritate și frumusețe, era solicitat de cei cu dare de mână și 131.124 mc au fost extrași din munte în același an de criză economică. Cel mai consumat material a fost însă argila pentru cărămizi și țiglă, volumul smuls scoarței terestre fiind de 275.924 mc. Cărămizile erau fixate în ziduri cu ajutorul mortarului și 115.903 mc de nisip au fost luați din albia râurilor, mult mai puțin în raport cu pietrișul. Materialul cu piatră mai mare era interesant pentru beton și 233.042 mc au fost transportați de la cariere spre marile centre urbane.
S-a construit mult în România Mare, dar multe clădiri au fost spulberate de bombe și apoi de buldozerele regimului comunist. Este normal ca astăzi să se scrie că numai în perioada de dictatură s-a investit totul în domeniul imobiliar.
Sursă imagine:Cluj.com
