S-a tot scris că a pornit din SUA anului 1929 o recesiune cumplită din cauza prăbușirii afacerilor la bursă și sistemul capitalist de producție a nenorocit populația planetei. Nu s-a putut face mai mult și a fost un deceniu de coșmar, cel în care nu s-a realizat ceva deosebit și orașele au fost grav afectate. Autorii s-au întrecut în formulări pe această temă și fiecare a găsit și date care să le susțină teoria. Mai mult. Au fost descoperite poze din care să rezulte că era un dezastru pentru familiile din întreaga lume. Elitele epocii au încercat să se opună valului nimicitor, dar au avut puteri prea slabe pentru a putea să facă fapte deosebite.
Istoria a fost prea mult repetată și această insistență parcă este suspectă. Nu cumva se ascunde ceva în spatele valului de vorbe meșteșugite cu grijă? Dacă istoricii și economiștii au fost atrași cu arginți să spună ceea ce doreau anumite centre de putere?
Se zice că mareșalul G. K. Jukov, un favorit al lui Iosif Vissarionovici Stalin, și-a scris memoriile înainte de moarte și a rezultat un volum stufos, plin de amănunte interesante. Modul în care a fost redactată cartea indică în mod clar că au fost mai mulți autori, mai ales că liderul militar n-a fost tocmai un mare scriitor în timpul vieții active. A fost oferită publicului cititor informația că industria sovietică a livrat prin 1930 174.000 de puști noi și de calitate, ceea ce ar fi asigurat formarea a 17 noi divizii de infanterie. Dacă se adaugă și celelalte categorii de trupe, se puteau forma două armate noi și complete. Se zice că era recesiune, dar arsenalele sovietice aveau chiar prea mult de lucru și nu era de glumit în ceea ce privește producția și calitatea. Stalin avea pretenții mari de la muncitorii din fabricile cu destinație specială și orice faptă putea să fie definită drept sabotaj. Era normal să fie obținute mărfuri de calitate pentru umplerea depozitelor ce asigurau condiții speciale de păstrare.
Orice istoric conservator va scrie că erau prea puține arme de infanterie pentru a afecta economia unui stat ce dorea să fie stăpânul lumii și nu se poate combate teoria că industria nu funcționa în epoca de criză. Se mai află din cartea Amintiri și reflecții că au fost livrate în anul 1938 alte 1.174.000 de exemplare de puști de calibrul 7,62 mm, o armă de nădejde pentru tir asupra țintelor individuale prin vedere cu ochiul liber sau cu luneta. Gloanțele aveau efecte devastatoare în corpul celor atinși și fuseseră testate cu succes în prima conflagrație mondială. Iosif Stalin dispunea acum de puști cât pentru dotarea a 117 divizii de infanterie și toate armele erau noi și făcute din cele mai bune materiale existente în economia sovietică.
Trebuie să dispară povestea că nu s-a construit în timpul Marii Crize Economice. Adevărul este că au fost fabricate prea multe produse, dar acestea aveau destinație militară și nu aduceau beneficii în societate. Dimpotrivă. Recesiunea a fost provocată de programele de înarmare și Stalin a făcut totul pentru dotarea Armatei Roșii. Este însă greu să se gândească și să se spună adevărul în lumea contemporană. Istoricii ruși și cei de nuanță comunistă nu pot scrie ceea ce s-a întâmplat din motive zise de patriotism, dar ideologia egalitaristă a fost străină de spațiul zis rusesc și oamenii controlați de conducerea de la Moscova au fost doar sclavi ideologici ce urmau să piară pentru atingerea unui obiectiv utopic: formarea unui singur lagăr egalitarist.
Sursă imagine: GetArchive
