Recesiunea economică a început în anul 1929 în SUA și a atins întreaga omenire, ceea ce a generat un marasm industrial din care nu s-a mai ieșit decât printr-un război planetar. A fost o nenorocire generată de proasta funcționare a sistemului de producție capitalist. Excedentul de mărfuri de pe piață a dus la închiderea fabricilor și la șomaj, ceea ce a antrenat nemulțumiri populare și ascensiunea unor curente politice extremiste. Descrierile au tot fost repetate de către specialiști renumiți de s-au umplut bibliotecile de articole, manuale și tomuri științifice.
Focul automat este dorit de militari
Problema este că teoria oficială scârțâie din încheieturi și adevărul este că savanții au ales să mintă sau să repete ceea ce au scris predecesorii de renume universitar și academic. Au fost prea multe comenzi și uzinele mecanice au lucrat din plin pentru onorarea cererii de produse de calitate. Statul francez a vrut să ridice spre est o fortificație permanentă impenetrabilă și o linie de arme automate era obligatorie. Gurile de foc aveau o razanță de 600 m și urmau să tragă foc încrucișat pentru ca nu cumva vreun militar să scape teafăr din preajma pozițiilor defensive. Inginerii au realizat Pușca-mitralieră calibrul 7,5 mm model 1924/1929 D, cu o masă de 9,1 kg, special pentru cazemate. Militarii francezi părăsiseră pozițiile întărite în prima conflagrație mondială deoarece puteau utiliza tehnica de luptă oriunde pe front, dar acum erau legați de pozițiile amenajate pentru rezistență îndelungată. Au fost livrate până la atacul german din 1940 2.512 exemplare și fiecare urma să primească încărcătoare cu câte 20 de cartușe.
Linia Maginot dispunea astfel de mijloace de foc moderne alături de mitralierele Hotchkiss de calibrul 8 mm, cartușele puternice de tip vechi fiind socotite mai puțin potrivite pentru tirul automat.
Industria franceză nu ducea lipsă de comenzi și trupele au primit varianta mobilă de pușcă-mitralieră de calibrul 7,5 mm, denumită MAC 1924/1929 sau FM 24/29, cea care dispunea de încărcătoare verticale cu câte 25 de lovituri. Fabricile de muniții livrau ambele tipuri de cartușe și nu se resimțea vreo criză în domeniu. Armele automate aveau o adevărată foame de gloanțe, dar arsenalele făceau față cererii. Au fost utilizate timp de decenii deoarece erau realizate cu materiale de calitate superioară și forța de muncă era înalt calificată.
Cartușul trebuie să fie cât mai greu
Mitraliera destinată sprijinirii companiilor de infanterie folosea cartușe de calibrul 7,5 mm ce aveau gloanțe cu masa de 9 grame și viteza inițială mare le făcea deosebit de periculoase pentru oameni. Efectele la distanță mare nu erau mulțumitoare și atunci s-a trecut la glonțul greu sau tip D. Acesta avea masa de 12,35 grame și nu se resimțea vreo urmă de recesiune în domeniu. Creștea și masa cartușului de la 23 la 28 de grame.
Mitraliera grea contează în război
Cum glonțul de calibrul 7,5 mm avea o putere limitată de distrugere a mașinilor din ce în ce mai numeroase, firma Hotchkiss a oferit armatei franceze o mitralieră de calibrul 13,2 mm, utilă în lupta cu aeronavele și cu blindatele ușoare. Avea o masă de 37,5 kg și a fost dispusă în zona Rinului din cadrul celebrei Linii Maginot. A avut succes la export și a fost copiată în Japonia și Italia. Varianta produsă începând din 1931 de către firma Breda avea masa de 47,5 kg, dar statul fascist nu făcea economie de fonduri, metale, energie și forță de muncă atunci când era vorba de armament scump.
Statele lumii se pregăteau la foc automat de un nou război și depozitele primeau arme și muniții din belșug. Fabricile militare nu mai făceau față comenzilor și se extindeau. Erau deschise noi unități și tot era puțin după gusturile politicienilor. Uneltele morții au generat lipsuri în timpul zisei recesiuni începând din 1926 și au ieșit la vedere începând la 1 septembrie 1939.
Marea Criză Economică a fost o consecință a pregătirilor pentru un război mondial și nu invers, dar istoricii sunt conservatori și repetă tezele concepute de specialiști în lansarea de perdele de fum pentru acoperirea crudului adevăr.
Sursă imagine: Wikimedia Commons