Poporul de la Dunăre s-a eliberat de sub dominația lui Tudor Jivkov în 1989, dar ideile comuniștilor trecuți în lumea fără de ideologie au rămas. Sosirea unor fonduri europene consistente a provocat un mare stres la Sofia și a apărut ideea că trebuie să fie tocați repede pe ceva. Cum minte multă nu trebuie pentru a afla gândurile celor din vechime, actualii politicieni si-au adus aminte de marile proiecte ale epocii staliniste și au început să facă planuri.
Proiectele bulgare din 1972 prevedeau legarea portului Ruse de la Dunăre cu orașul Varna și lungimea era cuprinsă între 156 si 192 km. Ar fi fost o construcție monumentală în stil comunist, dar puterea economică n-a permis îndeplinirea utopie în perioada dictaturii. Este uimitoare miopia celor de la Sofia, cei ce nu văd că nici Canalul Dunăre-Marea Neagră nu dă rezultate deosebite în plan financiar.
Lecția României socialiste ar fi fost de reținut. Nicolae Ceaușescu a vrut să demonstreze ce poate statul comunist și a trecut la realizarea canalului cu două brațe. Au ajuns românii să cerșească pe la cozi niște coji de pâine, dar se puteau lăuda cu canal la mare. Politicienii trebuie să fie ținuți în frâu pentru a trece la derapaje grave de la gândirea logică.
Poate mult mai utilă ar fi hidrocentrala de la Turnu Măgurele prin cei 840 MW putere instalată. Omenirea vrea să treacă la mașinile electrice și sunt necesare noi surse de energie. Problema este că se schimbă mediul prin distrugerea vegetației de luncă, dar poate se oprește deșertificarea în sudul Olteniei.
Sursă imagine: Ruse, Bulgaria 345, de XeresNelro, licențiată sub CC BY-SA 4.0