Revoluția industrialǎ a dus la rǎspȃndirea metalurgiei fierului, transportarea mǎrfurilor voluminoase fiind o mare problemǎ ȋn perioada cǎruțelor. Cum Anglia avea rȃuri cu debit bogat și relief de șes, ideea folosirii apei a venit de la sine. Modelul a devenit lege și ȋn restul Europei, Germania, Olanda, Belgia, Franța și Rusia investind sume colosale ȋn dezvoltarea rețelelor de canale. SUA s-a prins ȋn horǎ. Lumea comunistǎ, cea mai științificǎ din punct de vedere organizatoric, a plagiat lumea capitalistǎ și mania canalelor a fost amplificatǎ de cǎtre Iosif Stalin. Milioane de deținuți au fost exploatați și și-au lǎsat tinerețea și viața pe malul apelor. Comuniștii romȃni nu puteau sǎ facǎ excepție de la regulǎ și au ȋncercat sǎ construiascǎ ȋn același stil Canalul Dunǎre – Marea Neagrǎ. Au eșuat organizatoric și au ȋncetat masacrul la ordinele Moscovei. Nicolae Ceaușescu nu s-a lǎsat și a reușit acolo unde a capitulat Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a fost suficient. Chiar dacǎ magazinele erau goale și se gǎseau cartofi cȃt nucile, s-a trecut la Canalul Dunǎre - București. N-a apucat sǎ-l termine din cauza evenimentelor din 1989. Cei care au muncit pe albia Argeșului spun cǎ au folosit tot pǎmȃntul fertil din regiune pentru realizarea de umpluturi. Nu era timp pentru aducerea de steril și nici motorina nu era din belșug. Se discutǎ acum mult despre finisarea proiectului gigantic. Nu ȋncearcǎ specialiștii sǎ explice cǎ un astfel de proiect de transport nu mai este viabil din moment ce mǎrfurile scumpe sunt aduse cu avionul și accentul cade pe transportul auto și pe cel feroviar. Mult mai utile ar fi investițiile ȋntr-o legǎturǎ cu aeroportul Otopeni și ȋn cǎile ferate spre Giurgiu și Oltenița. Economiștii au demonstrat aceastǎ tezǎ ȋncǎ din perioada interbelicǎ. Sunt bani aruncați pe fereastrǎ. Birocrațiile ȋngroapǎ banii fǎrǎ milǎ.
Sursă imagine: Radio România Reșița