Războiul din Ucraina are mereu consecințe nebănuite. Un aspect interesant este că Rusia a ajuns să importe muniție de artilerie, arma tradițională a rușilor, din Coreea de Nord, ceea ce înseamnă o pierdere de prestigiu. Tot din peninsulă au început să sosească diferite tipuri de rachete tactice. Este posibil ca partea rusă să le achiziționeze la prețuri reduse și să păstreze produsele locale pentru orice eventualitate. Operațiunea militară specială i-a surprins pe planificatorii de la Moscova prin consumul ridicat de muniții, sistemul industrial si logistic rusesc fiind obligat să producă și să transporte muniția necesară inițial invaziei, apoi pe cea necesară consumurilor zilnice, rezervelor pentru orice eventualitate și depozitelor mari pentru asigurarea supremației zdrobitoare pe linia frontului și pe direcțiile operative. Armata ucraineană a capturat importante rezerve de muniții în timpul contraatacurilor și a distrus numai la capitolul tancuri 2.320 de exemplare cu proiectile cu tot până-n septembrie 2024. Dronele au lovit depozite din câmpul tactic și din adâncimea teritoriului rusesc, ceea ce a impus aducerea de noi transporturi și muncă de apropiere de liniile ucrainene. Tactica rusească seamănă cu cea a marilor șerpi ce sufocă lent prada și apoi o înghit nemestecată. Se pare că Ucraina a fost o captură cam mare și încăpățânată.
Atacul Kremlinului a venit ca o adevărată gură de oxigen pentru industria de armament și toate statele au început să dezvolte programe de înarmare în timp ce unele trimiteau tehnica din era sovietică, învechită, către Ucraina. Gurile de foc noi erau revoluționare din punct de vedere calitativ, dar aveau cusurul că erau foarte scumpe și conducerea de la București a căutat soluții pentru descoperirea a ceva mai ieftin și bun. A fost descoperită o țară pe care dictatorul comunist de până-n 1989 a ocolit-o din motive ideologice. Coreea de Sud a avut relații economice și tehnice cu întreaga lume și a progresat rapid în raport cu Nordul închistat în teoria marxismului. A fost descoperit la sud de Paralela 38 obuzierul autopropulsat K9 de calibrul 155 mm și au fost comandate 54 de exemplare cu muniția necesară. Se adaugă 36 de mașini de aprovizionare K10. Niciodată n-a dispus România de astfel de artilerie autopropulsată din cauza prețului ridicat și nici n-a reușit să fabrice ceva fiabil. K9 Tunetul vine să acopere o lipsă istorică a Armatei române și astfel sporește puterea de foc pentru nimicirea cu precizie a țintelor aflate la 18 km în cazul în care se folosește muniție obișnuită.
Firma Hanwha Aerospace a avut conducerea încântată de afacerea cu România și s-a mai constatat ceva: există oportunități să fie extinsă producția chiar în Europa pentru producția de arme și de proiectile. S-a anunțat în septembrie 2024 că la începutul anului 2025 vor începe lucrările la o fabrică specială care să ofere facilități de producție și reparare pentru tehnica sud-coreeană. Firma poate să livreze obuziere K9, mașini de aprovizionare, mașini specializate, blindate de luptă ale infanteriei și lansatoare multiple de rachete. Facilitatea industrială ar avea nevoie de specialiști în metalurgie, construcții de mașini, experți în armament și-n informatică.
Dacă proiectul se materializează, industria românească ar face un important salt tehnologic. Armata română ar fi dotată din 2027 la un nivel respectabil, mai ales dacă elitele din domeniu s-ar implica mai mult și corect.
Sursă imagine: Wikimedia Commons