Se știe din paginile cărților de Istorie că în 1964 autoritățile comuniste de la București au ripostat violent la planul economistului Valev de dezvoltare a mediului economic din regiunile dunărene. Chiar a fost acuzat după 1989 că a vrut să distrugă industria patriei socialiste pentru a se obține un grânar al statelor mai evoluate industrial ale lagărului socialist. Limbajul specialiștilor în cercetarea trecutului a devenit inacceptabil din punct de vedere științific. Se consideră că este o faptă de vitejie dacă se atacă opera cadrului didactic de origine bulgară și teoria eroismului grupării Dej a ajuns prin manuale și în subiectele de la examenele naționale. Chiar și noile manuale despre istoria perioadei comuniste conțin rânduri dedicare luptei contează Planului Valev.
Realitatea a fost că Emil Borisovici Valev a susținut dezvoltarea industriei în regiunile de la sud de Carpați, fosta Țară Românească, și avea perfectă dreptate. Chiar dacă exista un potențial uman deosebit, autoritățile erau interesate de uzinele din celelalte regiuni ale patriei socialiste. Orașul Brașov era deosebit de interesant din punct de vedere propagandistic din moment ce fuseseră ridicate două capacități industriale după model stalinist. Erau furnizate în patria socialistă camioane și tractoare în vederea realizării motorizării economiei. Reșița rămânea principalul centru de prelucrare a fierului și se dezvolta în mod deosebit Hunedoara. Metalul greu pe cap de locuitor era simbolul fericirii în concepția partidului de invazie. Erau permanent îmbunătățite capacitățile de rafinare de la Copșa Mică în vederea obținerii de zinc și plumb. Erau extinse capacitățile industriale de la Cugir pentru a crește cantitățile de arme și muniții necesare revoluției mondiale. Specialiștii sovietici puneau la punct dezvoltarea familiei de arme Kalașnikov după planurile furnizate de biroul de cercetare al renumitului Kalașnikov. Cărbunii veneau din Valea Jiului și susțineau efortul energetic ce se desfășura în stil stahanovist.
Valev avea o viziune diferită și considera că Dunărea trebuia să fie o arteră economică fundamentală pentru lagărul socialist și a lăudat ideea ridicării combinatului metalurgic de la Galați, cel ce era copia ideologică a complexului de la Magnitogorsk. Nu trebuia să fii expert sovietic pentru a vedea că regiunile dunărene au fost neglijate de către politicienii de la București, cei ce fuseseră plantați de Moscova. Dacă zona Prahova și capitala se bucurau de generozitatea regimului, celelalte zone erau neglijate din punct de vedere economic și se aștepta în zadar o atenție din partea celor ce susțineau dezvoltarea științifică a lagărului socialist.
Valev a scris negru pe alb că era un mare pas înainte dezvoltarea furnalelor de la Galați, cele care urmau să asigure 4 milioane de tone de oțel pe an pentru extinderea uzinelor mecanice. Acestea reprezentau esența economiei în concepția comunistă și n-ar fi putut un oarecare profesor din Moscova să combată tezele partidului unic. Geograful Valev, nu economist, a fost preocupat de dezvoltarea rațională a industriei din raioanele dunărene, acolo unde exista un rezervor de populație, și a scris că trebuie ca oțelul să ajungă cât mai repede în cadrul șantierului naval din Galați, loc ideal pentru realizarea de barje, nave fluviale și chiar maritime. Ideal ar fi fost ca masele de metal topit să fie prelucrate imediat în piesele necesare realizării de vapoare sau pentru alte utilizări în economia socialistă. Răcirea implica un nou consum de energie în momentul realizării pieselor grele și economia socialistă era una a economiilor. Trecuseră două decenii de când tancurile sovietice ocupaseră întreaga Românie și lagărul socialist nu dispunea de nave suficiente pentru dezvoltarea traficului cu mărfuri voluminoase și grele. Ar fi fost necesare șantiere navale serioase în fiecare port dunărean și Constanța ar fi avut nevoie de capacități extinse de primire a vapoarelor maritime. Nu avea potențial industrial care să transforme oțelul în vapoare comerciale și, mai grav, pentru producerea de nave militare. Chiar dacă se spunea că se gândește rațional, deciziile luate la București aveau caracter politic și nu ajutau la dezvoltarea pe baze reale a patriei socialiste.
Valev n-a putut să critice în vreun fel deciziile de la București și a considerat că pot fi luate măsuri de dezvoltare chiar și în Bărăgan, regiune unde statul comunist a investit în lagăre de concentrare. Ideile geografului Valev nu erau rele din punct de vedere socialist, dar cadrul universitar a fost găsit țap ispășitor în stil comunist în lupta pentru putere de la Kremlin, gruparea Dej fiind alături de complotul dezvoltat de Leonid Ilici Brejnev. Liderul de la București a primit drept misiune de la prietenul sovietic să provoace o agitație prin care să sugereze că Nikita Hrușciov nu mai lua cele mai bune decizii pentru blocul socialist. N-a existat vreo opunere în fața Kremlinului și este ciudat că încă se crede că a existat o opunere față de Moscova.
Sursă imagine: Probleme ale relațiilor economice dintre țările socialiste