Teoria oficială a economiștilor spune că periodic sistemul capitalist de producție este zguduit de crize din diferite cauze și cea mai devastatoare a fost cea care a început în octombrie 1929 și a avut efecte timp de un deceniu. Au încercat elitele timpului să pună capăt prăpădului, dar n-au reușit. Fenomenul a fost descris pe larg de specialiști și s-a spus că uzinele mecanice n-au avut comenzi și astfel au avut de suferit și orașele dependente de această industrie grea. Povestea a fost repetată până când a devenit adevăr științific universal acceptat.
Dacă se face chiar o cercetare sumară asupra datelor publicate în cărți și în mediul virtual, se constată că specialiștii în cercetarea Economică și istorică au ascuns adevărul din diferite cauze. Industria grea avea prea multe comenzi și avea o foame de metale pe care cu greu minerii reușeau s-o astâmpere. Erau folosiți și deținuții politici în vederea obținerii de producții sporite de cărbune și minereuri. Din păcate, metalele obținute în furnale și topitorii erau utilizate în uzinele cu destinație specială și erau din ce în ce mai căutate cartușele de diferite tipuri.
Iosif Stalin a fost de acord să fie produs cartușul de pistol T.T. de calibrul 7,62 mm începând din anul 1930 și acesta avea o presiune deosebită în vârf. Era necesar pentru pistolul Tokarev TT-33 avea masa de 854 g și putea să primească opt cartușe de câte 10,5 g. Cartușele erau puternice în raport cu dimensiunile lor și aveau nevoie de fier, cupru, zinc și plumb. Trebuia să fie arma necesară ofițerilor și servanților de la mitraliere.
Franța dispunea de cartușul Lebel de calibrul 8 mm ce demonstrase în Primul Război Mondial că este deosebit de puternic și periculos, dar era conceput în secolul al XIX-lea și nu prea se potrivea cu armele automate. S-a decis dezvoltarea unui nou model de calibrul 7,5 mm și acesta a apărut în anul 1929 sub denumirea 7,5×54 mm 1929C. O variantă necesita un aliaj pe bază de cupru, zinc și nichel, metal ce era adus din Noua Caledonie, și glonțul trebuia obligatoriu să fie din plumb. O variantă din 1933 avea masa de 12,34 g pentru a creste eficiența mitralierelor. Masa putea să varieze de la 23 la 28 g și întreaga infanterie trebuia să primească noua muniție. Apariția cartușului a dus la apariția armelor potrivite tirului la distanță din poziții fixe, cazemate sau din mișcare. Arsenalele au primit comenzile, dar nu s-a reușit acoperirea necesarului armatei și au fost păstrate armele dezvoltate în jurul cartușului de calibrul 8 mm.
Se poate spune că muniția de infanterie era prea ușoară pentru a afecta economia mondială, dar guvernanții cereau din ce în ce mai multe arme de calitate superioară și fabricile cu destinație specială au început să consume cantități sporite de materii prime. Metalele neferoase se obțineau cu cheltuieli energetice ridicate, dar statele nu făceau economii când era vorba de domeniul militar. Au fost deschise șantiere în regiuni îndepărtate și înghețate pentru extragerea produselor strategice și Moscova a decis să sacrifice mulțimi de deținuți politici. Ordinele partidului unic, personal ale tovarășului Stalin, erau simple și clare. Mulțimi de condamnați au fost mânate spre lagărele de concentrare și exterminare. Toți erau osândiți să piară după ce ar fi ridicat noua lume ideologică. Norilsk a început să se formeze spre 1930, dar oficial a fost întemeiat în 1935 pentru trecerea la exploatarea și prelucrarea minereurilor de nichel și cupru.
Sursă imagine: Flickr