S-a scris mereu că a fost o mare recesiune din cauza prăbușirii bursei de pe Wall Street din toamna anului 1929 și a fost o mare nenorocire pentru întreaga omenire, rezultatul final fiind un nou război planetar. Oare să fi fost adevărat ce se scrie prin cărțile de istorie sau concluziile au fost emise pentru acoperirea faptelor realizate de elitele politice și economice? Nu cumva s-a dat vina pe sistemul capitalist pentru că astfel orice persoană scapă de acuzații?
Adevărul a fost că-n perioada zisă de recesiune a fost o eră în care afacerile au mers din plin și industria constructoare de mașini au primit comenzi de produse speciale din belșug. SUA a cerut asamblarea portavionuluiRanger, prima unitate concepută special drept aerodrom plutitor și care nu avea rival la deplasamentul înregistrat. Japonia făcea experimente în aceeași direcție și a apărutRyujo. Șantierele navale lucrau la foc continuu și au fost livrate în epocă 18 crucișătoare grele dotate cu piese de calibrul 203 mm. Erau cetăți plutitoare complicate și Uniunea Sovietică n-a reușit să le conceapă și să le producă.
Se poate spune că navele militare erau prea puține pentru a afecta bugetul statelor și sănătatea economiei. Nici nu puteau să ofere suficiente locuri de muncă astfel încât să ofere o creștere a nivelului de trai din statele dezvoltate. Adevărul este că în epocă erau afaceri grele și acestea erau în plin proces de extindere chiar la nivel planetar. Firma Ford a trecut de la Model T, care era un fel de trăsură cu motor, la Model A, primul automobil adevărat al constructorului ce era pe valul globalizării și un model în domeniul producției de serie. Au fost asamblate în perioada 1928 – 1932 4.858.644 de unități și acestea erau oferite la un preț minim de vânzare de 500 de dolari ai vremii. Patronul a mai făcut o afacere bună: i-a vândut lui Iosif Stalin o fabrică întreagă de automobile. Afacerea s-a derulat deosebit de rapid, dictatorul comunist fiind expeditiv atunci când dorea să ridice o întreprindere care să livreze mașini necesare motorizării lagărului socialist. Tehnologia americană a fost cumpărată și pentru fabrica de tractoare din Stalingrad tot rapid și tot în era de recesiune. Se băteau industriașii americani pe banii lui Stalin și nu conta că erau pătați de sângele deținuților politici ce mureau pe șantierele regimului totalitar.
Se construia mult în domeniul industrial, dar multe capacități de producție urmau să fie utile după 1933. Așa era giganticul combinat de la Magnitogorsk, cel ce urma să livreze oțel întregii economii sovietice, dar metalul a fost dirijat spre domeniul militar și datele au fost secretizate până astăzi. Munți de cărbune și de minereu de fier erau transportate pentru a ajunge mașini după gustul conducătorilor. Se pregătea un război mondial și era nevoie de mult metal și de mijloace motorizate. Soarta oamenilor puțin conta în ochii celor puternici.
Economia mondială se schimba rapid, dar afacerile vizau creșterea veniturilor celor bogați sau mergeau spre armate. Nu era timp pentru întreținerea poporului mărunt.
Marea Criză Economică a fost făcută în vederea ducerii unui război de amploare în timp ce și afacerile prosperau. Lumea era însă pentru cei ce trăiau cu iluzia că vor rămâne bogați și cunoscuți pentru totdeauna. Mintea omului nu era suficient de evoluată pentru a face ceva pozitiv fără să provoace un incendiu universal.
Sursă imagine:Pycril