Există legenda conform căreia Wehrmachtul a fost un organism militar bine pus la punct și numai prin cantitate a putut să fie zdrobit și rezultatul a venit abia în mai 1945. Teza a fost rostogolită în istoriografia mondială până a devenit adevăr științific credibil.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris savanții cu ajutorul indicațiilor prețioase primite de la diferite cercuri de putere, dornice să-și promoveze punctele de vedere. Berlinul a trimis pe front în iunie 1941 cam tot ceea ce avea bun și astfel s-a format o masă de asalt la care n-ar fi rezistat nici măcar Armata Roșie. Temutele Panzere au au ajuns până la periferiile Moscovei și cu greu au fost oprite de trupele sovietice sosite din Extremul Orient. Aveau calitate germană și era normal să înfrunte inamic și natură, dar tot au obosit.
Panzer IV era principala mașină de luptă prin calitatea blindajului și puterea tunului în confruntările cu infanteria și cu blindatele ușoare. Era mai dificil să combată tancurile grele din cauza țevii scurte a tunului. Wehrmachtul avea la graniță numai 417 exemplare și erau alocate câte 20 sau 30 de divizie blindată. Era absolut ridicol să ataci Uniunea Sovietică prin folosirea unei astfel de forțe cuirasate și a fost normal ca Stalin să nu creadă că Hitler va da ordin de atac. Se aștepta o concentrare puternică și realizarea de rezerve de combustibil și muniții. A fost normal să cedeze în fața maselor de blindate sovietice.
Numai erorile comise de comandamentul sovietic din ordinele lui Stalin au permis obținerea unor victorii legendare, greu de egalat în istoria militară a lumii. Hitler a jucat la noroc și a câștigat în prima parte a conflictului, dar industria n-a mai asigurat tancurile victoriei, cele care ar fi trebuit să fie multe, mobile și de calitate superioară în raport cu ceea ce etalau inamicii. Reichul nu avea resursele necesare unui astfel de efort economic.
Surse imagini: Flickr
