S-a scris deosebit de mult despre Al Doilea Război Mondial și încă mai sunt puternice controverse despre evenimentele militare și diplomatice ale epocii. Acțiunile de spionaj au devenit subiecte de film și mulți eroi imaginari au adus glorie artiștilor și regizorilor. Autorii de cărți și documentare au făcut totul pentru un pic de celebritate și crâncene dispute istoriografiei se mai duc în jurul unor teme definite drept controversate.
Una dintre acestea este și Pearl Harbor, acțiunile militare din 7 decembrie 1941 generând munți de producții științifice, artistice și de popularizare. Au fost răspândite mai multe teze despre ceea ce s-a întâmplat în Hawaii, ideea principală fiind că inamicul nipon a atacat prin surprindere o bază americană slab dotată și apărată. Era armament puțin și învechit, ceea ce înseamnă că vinovat de nenorocire a fost centrul de putere de la Washington, cel care neglija frontul din Pacific în favoarea celui din Oceanul Atlantic.
O categorie importantă de vapor militar era crucișătorul ușor, capabil să lupte împotriva celor grele și a distrugătoarelor. Tunurile principale și lansatoarele de torpile erau cele ce asigurau puterea de foc necesară distrugerii țintelor de suprafață. În plus, reprezentau bune platforme pentru tir antiaerian. Era un tip de vapor absolut necesar în războiul maritim modern.
SUA dispunea la 7 decembrie 1941 de 19 nave complet pregătite pentru luptă și o nouă unitate era în curs de verificare a echipamentelor de la bord și de formare a echipajului. Era o forță impresionantă prin puterea de foc și este interesant de observat că istoricii sar peste aceste vapoare ușor blindate. Datele publicate până acum demonstrează că savanții ascund cu insistență adevărul și adoră poveștile spuse de cei ce au prestigiu și putere. Problema este că SUA a trimis în Hawaii șase nave, ceea ce înseamnă 31,5% din total. Este evident că amiralii n-au neglijat baza de la Pearl Harbor și forțele din Pacific. Dimpotrivă. Au fost trimise în misiune nouă nave sau un procent de 43,7%. Alte două au fost trimise spre Filipine și astfel se ajunge 57,8%.
Mai este un aspect interesant de analizat: poziția vapoarelor. Acestea erau dispuse încât să protejeze tot spațiul strategic american. Mai mult. Erau desfășurate îndeosebi în Pacific și cinci din cele nouă unități moderne se aflau la baze avansate din Hawaii și Filipine (55,5%). Crucișătoarele erau perfect amplasate pentru acțiuni ofensive, dar a existat surpriza din 7 decembrie 1941 și întregul dispozitiv la nivel strategic a trebuit să fie regândit. În plus, navele au fost modificate astfel încât să poată riposta eficient în caz de atac aerian. Proiectele interbelice puneau accent pe artileria principală și apărarea urma să fie asigurată de avioane. Pierderea unor baze a dus la o modificare radicală a dotării cu tunuri automate.
SUA s-a pregătit de acțiuni ofensive, dar războiul a început altfel decât a fost calculat la Washington.
Sursă imagine:Flickr